Clubul Național al Coregrafilor din Republica Moldova: VIABILITATEA HOREI SATULUI ÎN LOCALITĂȚILE BAIMACLIA ȘI COCIULIA DIN RAIONUL CANTEMIR (Dosarul unor cercetări de teren)

dr. Mariana COCIERU

Definirea contextului actual de desfășurare a Horei satului presupune o incursiune în istoria mentalității colective pentru a pătrunde în esența a ceea ce însemna spațiul rural pentru țăranul român. În mentalitatea de tip arhaică satul era asociat unui „spațiu al securității” ca „formă caracteristică de viață a poporului român”, după cum menționează Ernest Bernea în Civilizația română sătească (Bernea Ernest. Civilizaţia română sătească: Ipoteze și realizări. Colecția „Țară și neam”. București, 1944, p. 121). Renumitul sociolog român sublinia faptul că spațiului românesc îi este caracteristică o civilizație poporală sau, cum o definește în lucrarea sa, o civilizație română sătească. Apariția ei este pusă pe umerii comunității de tip arhaic fără implicarea politicului sau a forțelor militare. Spre deosebire de civilizația urbană a popoarelor din Apus, cea românească rurală s-a consolidat în jurul așezărilor de tip sătesc: „Condiţiile istorice care l-au plămădit şi purtat, starea începuturilor acestui popor nu a putut rodi în aceste dimensiuni şi în acest sens; ne-am format şi ne-am păstrat în sate, în aşezări crescute firesc, netulburate de furtunile de sus. De aceea satul românesc are o structură atât de singulară şi atât de organică; satul s-a împlinit într-o lume a sa, o lume închisă, şi nu a irupt vulcanic. Această stare a fost şi un loc al conservării civilizaţiei şi neamului românesc însuşi” [http://atelier.liternet.ro/articol/4495/Ernest-Bernea/Civilizatia-romana-sateasca.html].

Investigarea fenomenului tradițional Hora satului în spaţiul etnocultural al Republicii Moldova urmărește să identifice, consemneze, documenteze, cerceteze şi valorifice un obicei persistent în mediul geocultural cercetat, dar insuficient abordat în studiile de specialitate. Necesitatea reconsiderării culturii tradiţionale în plină postmodernitate ne motivează să apelăm în investigaţia propusă la metodele antropologiei vizuale: interviul şi observaţia directă – pasivă (observaţională) sau participativă. În acest sens am iniţiat pentru prima dată în folcloristica din Republica Moldova implicarea unui sistem alternativ de documentare, interpretare şi comunicare a realităţii umane prin utilizarea mijloacelor şi echipamentelor tehnice vizuale (camera foto, video şi de montare a filmelor-document) pentru a obţine drept rezultat, pe lângă discursul interpretativ, un discurs vizual. Alternativ, conform tematicii investigaţiei am urmărit studiul formelor şi semnificaţiilor sociale şi magico-rituale (arhetipale) ale Horei satului în contextul actual al culturii populare din Republica Moldova, axându-ne pe observarea şi cercetarea modului şi a factorilor sociali, culturali şi simbolici care pun în valoare fenomenul horal, aşa cum se regăseşte el în manifestările colective calendaristice. În favoarea tematicii propuse pentru proiectul respectiv, ne-am străduit să investigăm şi factorii de rezistenţă ai Horei satului în faţa regimului şi a urbanizării din perioada postbelică, consemnând transformarea impusă a fenomenului în diverse petreceri ţărăneşti în aer liber, denumite „hore”, „jiocuri”, „baluri”. În continuare vom face o incursiune informativă asupra activităților efectuate în campania de teren, neangajându-ne să oferim niște concluzii de final, deoarece investigațiile abia au demarat.

Obiectivele propuse pentru proiectul Hora satului în contextul culturii tradiţionale contemporane au fost urmărite spre realizare în perioadele 7-8 și 20-21 noiembrie curent de către echipa de cercetare de la Sectorul de Folclor al Institutului de Filologie al AȘM care a efectuat investigații de teren în satele Baimaclia și Cociulia, ambele aparținând teritorial raionului Cantemir.

Momentul investigării, în ambele cazuri, a coincis cu sărbătorirea de către comunitatea rurală a Hramului satului: în Baimaclia era celebrat Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, iar în Cociulia – Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Echipa de cercetare a ales timpul potrivit executării ritualice a Horei satului. În localitatea Baimaclia, spre deosebire de Cociulia, timpul de desfășurare a obiceiului are loc odată cu lăsarea amurgului. Tot aici am semnalat o prezență impunătoare a generației tinere, care ne-a convins în totalitate că este inițiată în pașii de dans specifici localității. În Cociulia, Hora satului a început pe la orele 15.00, fapt care ne-a permis o consemnare audiovizuală calitativă a performanțelor coregrafice manifestate atât de generația în vârstă, cât și de tineret, copii. Pentru a cunoaște specificul executării cutumiare a obiceiului au fost chestionați cei mai în vârstă informatori ai localităților, cei care au fost martori oculari ai desfășurării obiceiului în diverse perioade temporale și sub diverse regimuri politice. Intervievații au demonstrat o rememorare excelentă a celor petrecute „odinioară”, în anii copilăriei, juvenilității, maturității și acum, ajunși la bilanțul senectuții. În Baimaclia informațiile aduse au vizat și localitatea vecină Acui, sat din care se trăgeau câțiva informatori. Firește, nu am facut abstracție în investigația întreprinsă și de manifestarea celorlalte ceremonialuri ale vieții de familie, cum sunt nașterea, nunta și înmormântarea, trepte cutumiare prin care trebuie sa treacă obligatoriu fiecare om născut pe acest pământ. Nelipsite din cercetare au fost și obiceiurile calendaristice de iarnă, fapt motivat și de perioada de desfășurare ritualică a elementului analizat Hora satului, precum și a practicilor aferente: instituția și funcția cetelor de flăcăi: Baimaclia, Acui – cămărași, Cociulia – vălari (vălăret), tocmeala, achitarea și cinstirea muzicanților, obiceiuri premaritale, de inițiere a generației în creștere: pregătirea de încadrare în horă, scoaterea la joc a fetei mari, ieșitul la joc a flăcăului, plătirea vedrei, scoaterea din joc a fetei mari/flăcăului cu Marș, judecata cetelor de bătrâni – sfatul satului, județul confrăției de flăcăi (cămărași, vălari) responsabili de organizarea și buna desfășurare a jiocului, hora (jioc) organizată de fete (Baimaclia) etc. Prin urmare, investigația de teren ne-a permis consemnarea contextualizării Horei satului în contemporaneitate, însoţită fiind pe parcurs cu probe audiovizuale care ajută la perceperea potenţialul valoric al culturii tradiţionale la dezvoltarea Republicii Moldova.

Concomitent am înregistrat câteva interviuri biografice pentru Proiectul Național Arhiva de voci, implementat de Biblioteca Națională a Republicii Moldova în colaborare cu Institutul de Filologie al AȘM, care are unul din obiective axat pe descoperirea personalităților din mediul folcloric al așezărilor rurale. În cele ce urmează vom aduce câteva probe fotografice înregistrate în perioada cercetărilor etnologice de teren.

Hora satului în s. Baimaclia, r. Cantemir, 8.11.2017

Hora satului în s. Cociulia, r. Cantemir, 21.11.2017

În concluzie, vom sublinia că prezenta manifestare, drept o formă străveche de cultură tradiţională, înglobează în sine o redefinire sincretică a statutului de tradiţie populară în care sunt îmbinate favorabil diverse limbaje de exprimare ale folclorului: poetic, muzical, coregrafic, mimic. În calitate de produs al culturii populare „de rezistenţă”, hora satului a reprezentat și mai reprezintă şi la ora actuală o manifestare practicată cu diverse ocazii în scop distractiv, dar şi ritualic, în cadrul mai multor sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Lăsatul Secului, Paşte, Hramul bisericii/satului etc.) sau în zile de odihnă (sămbăta, duminica). Efectele globalizării ca ansamblu complex de procese orientate spre integrarea internaţională politică, militară, economică, socio-culturală şi de securitate, provoacă inevitabil uniformizarea nivelului de trai şi de dezvoltare a locuitorilor planetei. Firește, un impact deosebit de grav îl va avea şi asupra culturii tradiţionale, deoarece colectivitatea folclorică din multitudinea de bunuri culturale le valorifică doar pe acelea de care are nevoie. Prin urmare, comunitatea europeană a înţeles că, în condiţiile globalizării masive, doar faptele de cultură orală contribuie la afirmarea identităţii unui mediu social. De aceea, o prioritate actuală şi de viitor atât a mediului ştiinţific, cât şi a celorlalţi specialişti în domeniul culturii, trebuie să se bazeze pe salvgardarea patrimoniului cultural, aflat în fiecare zi într-o stare continuă de perisabilitate. Prin acţiunile de identificare, cercetare, tezaurizare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial, investigația propusă va constitui o modalitate eficientă de valorificare patrimonială, şi de promovare a informaţiei culturale tradiţionale către marele public.