miercuri, 22 martie 2017

PAVEL POPA

Predilecţia pentru artele frumoase, pentru incomensurabila moştenire culturală a neamului nostru l-a determinat permanent pe maestrul în artă Pavel Popa să identifice, să cerceteze şi să promoveze cele mai preţioase mostre ale folclorului romanesc.
S-a născut în satul Chircani, raionul Cahul la 6 februarie 1955 într-o familie de intelectuali. Tata, Nicolae Popa, şi mama, Elena Dănilă, – profesori de clase primare, s-au străduit prin nemărginita dragoste părintească să-şi educe cei opt copii în spiritul tradiţiilor strămoşeşti ale satului de baştină, valorificandu-le abnegaţia pentru frumos, spiritual şi neam. Lui Pavel, în mod special, îi reuşeşte să satisfacă aspiraţiile părinţilor, ajungând, astăzi, a fi unul din cei mai renumiţi coregrafi ai spaţiului românesc din Basarabia. Studiile medii le urmează în satul Zârneşti între anii 1962-1972, după care, în 1975, absolveşte specialitatea Coregrafie de la Şcoala de Luminare Culturală „Elena Sarbu” din or. Soroca (azi – Colegiul Republican de Arte „Nicolae Botgros”). Aici i-a avut printre colegi pe renumiţii oameni de artă: dr. hab. Victor Ghilaş, directorul Institutului Patrimoniului Cultural, muzicologul Gheorghe Nicolaescu, şeful Cabinetului Metodic al Ministerului Culturii, Ion Tulbu, şeful Secţiei Cultură a raionului Hanceşti, Ioana Căpraru, interpretă de muzică populară, Nicolae Botgros, dirijorul Orchestrei de muzică populară „Lăutarii” etc. Studiile superioare le obţine în anii 1976-1980 în cadrul Institutului de Stat al Artelor „Gavril Muzicescu” (actuala Academie de Muzică, Teatru şi Arte Plastice). Imediat după susţinerea licenţei este înrolat în rândurile Armatei Sovietice. După demobilizare, în 1982, este angajat în funcţie de specialist coregraf la Sectorul de Folclor al Centrului Ştiinţific Metodic de Creaţie Populară şi Activitate Culturală. Ulterior, până în 2011 a ocupat şi funcţiile de şef Secţie Folclor, specialist la Ministerul Culturii în probleme de creaţie populară, şef Secţie Coregrafie, director adjunct, specialist coregraf în Secţia de Folclor la Centrul Naţional de Creaţie Populară (azi, Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial). De asemenea, din 1992 până în prezent este conducător artistic şi coregraf al Ansamblului de Dans Popular „Moldoviţa” de la Centrul de Creaţie a Copiilor „Ghiocel”, sectorul Ciocana, mun. Chişinău, valorificând incomensurabilul tezaur folcloric şi promovând autentice creaţii coregrafice din palmaresul cultural românesc. 


Graţie spiritului său, manifestat prin adevărata cunoaştere a ceea ce este mai de preţ şi meritoriu în cultura profundă a poporului, Maestrul în Artă Pavel Popa reuşeşte împreună cu colectivul său să obţină numeroase premii şi distincţii la diverse concursuri, festivaluri de folclor naţionale şi internaţionale (Slaveanschii bazar – premiul I, or. Vitebsc, Belorusia ş.a.). Rodul activităţilor didactice a lansat apreciate personalităţi în domeniul coregrafic: Olesea Barbu, artistă și coregraf al Ansamblului Naţional „Cindrelul – Junii Sibiului”,România; Irina Popescu, artistă a Ansamblului Naţional Academic de Dans Popular „Joc”; Sergiu Guţu, conducător al Ansamblului de Dans Popular „Lozioara”, Lozova-Străşeni etc.
Activitatea de specialist-coregraf în domeniul dansului popular l-a determinat să-şi disemineze cunoştinţele într-o monografie dedicată, în exclusivitate, unui gen folcloric prea puţin studiat: „Demersul întreprins este rodul observaţiilor, studiilor de mai mulţi ani (pe teren şi în bibliotecă) ale autorului [P. Popa – nota noastră], tentativa fiindu-i facilitată de faptul că semnatarul volumului este nu doar un pasionat şi un foarte bun cunoscător al dansului, ci şi un valorificator pe plan artistic al acestui vast şi interesant segment al culturii orale. O atare dublă ipostază îi permite să privească fenomenul de pe poziţii extrinseci şi intrinseci, făcând lucrarea mai atractivă. Utilitatea ei este cu atât mai evidentă, cu cât dansul tradiţional din arealul pruto-nistrean nu s-a aflat printre priorităţile abordărilor exegetice ale cercetătorilor din republică” [1, p. 4]. Momentul este consemnat de însuşi coregraful Pavel Popa în volumul menţionat mai sus: „dezvoltarea acestui gen de artă populară a fost lăsată în afara atenţiei specialiştilor, în afara unor studii ample şi iminente culturii neamului. În consecinţă, nu avem astăzi cercetări, opinii cu privire la evoluţia şi specificul dansului popular autohton. Considerat naiv, neinteresant, primitiv, dansul popular fusese păstrat doar de anumite colective sau grupuri etnice care, intuitiv, au simţit valoarea şi importanţa lor culturală, estetică şi etnică. Din acest motiv, în patrimoniul nostru cultural lipseşte cu desăvârşire o videotecă coregrafică; nu dispunem de o arhivă de folclor coregrafic, de documente istorice, de literatură de specialitate care ar contribui la reînvierea şi readucerea în circuitul cultural a creaţiilor coregrafice date uitării, dispărute din tradiţia populară sau modificate substanţial” [2, p. 7].
Intenţionând să acopere lacunele din ştiinţa despre fenomenul coreologic popular, a iniţiat compartimentul Dans folcloric în cadrul Fondului de materiale ale culturii orale a Centrului Naţional de Creaţie Populară, reuşind să înregistreze circa 300 de casete video cu producţii coregrafice autentice, culese în perioada campaniilor de teren alături de folcloriştii și muzicologii instituţiei, dar şi de la Academia de Ştiinţe a Moldovei, sau promovate în acţiunile culturale locale şi republicane. Valoarea lucrării sus-menţionate a fost dezvăluită şi de alţi specialişti în domeniul coregrafic. Bunăoară, renumitul director artistic şi prim-maestru de balet al Ansamblului Naţional Academic de Stat de Dansuri Populare „Joc”, maestrul Vladimir Curbet, ne mărturiseşte că: „Volumul «Jocul vetrelor străbune» semnat de Pavel Popa, cunoscut coregraf, împătimit de dansul folcloric autentic, este un studiu amplu prezentând evoluţia acestui gen de artă, în baza cercetărilor ştiinţifice şi a investigaţiilor efectuate pe teren <...>, care înmănunchează frumoasele creaţii ale vetrei noastre strămoşeşti, culese şi studiate de talentatul nostru coleg, întru păstrarea şi promovarea tezaurului coregrafic al neamului românesc” [3, p. 3].
Protagonistul demersului respectiv poate fi caracterizat şi prin imensa-i activitate destinată educării tinerei generaţii. Prin urmare, între anii 1999-2006 a fost profesor de coregrafie la Liceul Teoretic „Mihail Berezovschi” din mun. Chişinău, apoi până în 2010 – profesor de coregrafie la Liceul Teoretic „Ginta Latină” din acelaşi oraş, Universitatea din Cahul, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Din 2007 până în 2010, activitatea didactică i-a fost extinsă şi în plan internaţional, suplinind funcţia de profesor de coregrafie la Academia de Dans Popular Românesc din Bucureşti, instituţie organizată în cadrul Uniunii Coregrafilor şi a Ansamblurilor de Dans Popular din România. Graţie contribuţiei aduse la dezvoltarea ştiinţei despre dans, precum şi la perpetuarea educativă a segmentului coreologic autohton obţine gradul superior în domeniul didactic.
A colaborat intens şi cu alte instituţii de artă din Republica Moldova: Teatrul Folcloric „Ion Creangă” din Chişinău, Teatrul poetic „Alexei Mateevici”, Palatul Naţional „Nicolae Sulac” etc., dar şi cu formaţii coregrafice şi instituţii internaţionale: Rossianocika din Sanct-Peterburg, Zoracika din Mensk, Teatrul Internaţional de Dans popular din Amsterdam (Olanda), Comunitatea Internaţională Evreiască cu sediul în oraşul Weimar, Germania etc.
Meritul maestrului Pavel Popa constă, indiscutabil, şi în organizarea unor proiecte valoroase în domeniul promovării patrimoniului cultural. Este cunoscut faptul că, activând în funcţie de specialist coregraf la Centrul Naţional de Creaţie Populară, a iniţiat câteva festivaluri naţionale şi internaţionale: Alunelul; La vatra horelor; Nufărul Alb; V-am ura, v-am tot ura; Ion Bazatin, Vasile Tanas etc., fiind şi membru al Comitetului Internaţional de Organizare a Festivalurilor Folclorice (CIOFF). Inerent, chiar dacă prin festivalurile organizate se încearcă o ambiţioasă şi discutabilă (în mediul ştiinţific) revitalizare a unor specimene pe cale de dispariţie, coregraful Pavel Popa este „precaut, are grijă şi ţine să-i avertizeze pe cei ce valorifică scenic dansul de obârşie tradiţională asupra riscurilor la care este supusă această creaţie în cadrul extrafolcloric, propunând şi unele soluţii privind armonizarea legilor scenei cu cele ale folclorului” [1, p. 4]. Protagonistului îi aparţin şi cele câteva zeci de seminare, conferinţe, mese rotunde, lecţii deschise, master class-uri, training-uri, laboratoare şi tabere de cercetare şi valorificare a dansului folcloric, organizate pentru instruirea specialiştilor coregrafi, a conducătorilor formaţiilor de dans popular din republică, pentru care desfăşurarea unor astfel de manifestări reprezintă orientarea pe verticală în domeniul salvgardării, perpetuării şi conştientizării corecte a segmentului respectiv de patrimoniu cultural intangibil.

În anul 2010 Pavel Popa este invitat în cadrul Proiectului televizat La noi în sat în postură de autor şi prezentator al rubricii Drag mi-i jocul de la noi, reuşind până în prezent să contribuie la sporirea vizibilităţii fenomenului coregrafic manifestat în Republica Moldova, prin scoaterea din anonimat a unor colective de dans popular, constituite din artişti amatori. A avut și contribuții în domeniul cinematografic: participarea în cadrul producţiei video Întâlnirea, regizată de Ion Mija la Telefilm-Chişinău etc.
În anul 2011 Pavel Popa a iniţiat proiectul Realităţi Culturale: revistă de folclor, etnografie şi cultură contemporană, destinată valorificării şi promovării exegezelor ştiinţifice cu referire la patrimoniul cultural material şi imaterial, a diverselor activităţi naţionale, internaţionale organizate în republică, a imaginii de ansamblu a procesului cultural contemporan, ajungând la cea de a 69-a ediţie.
Fiind recunoscut în republică drept o persoană doctă în domeniul tradiţiei populare maestrul Pavel Popa este invitat, în toamna anului 2012, să activeze în funcţie de cercetător ştiinţific la Sectorul de Folclor al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei în cadrul proiectului instituţional Constituirea Arhivei Naţionale de Folclor a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (Digitizarea şi recondiţionarea fondului arhivistic documentar şi de magnetofon). La acest capitol, cercetătorul a manifestat abilităţi şi potenţial cognitiv de excepţie, contribuind la elaborarea unor principii de sistematizare şi clasificare a materialelor etnofolclorice depozitate în fondul manuscriptic şi sonor al Sectorului de Folclor, la redactarea unor registre şi cataloage necesare inventarierii tuturor mostrelor arhivistice disponibile.
În prezent colaboratorul ştiinţific Pavel Popa îşi concentrează eforturile la studierea palmaresului de simboluri folclorice din cadrul ritualurilor de familie, acesta constituind atât compartimentul de investigaţie in cadrul segmentului Patrimoniul cultural imaterial al Arhivelor de Folclor din Republica Moldova: consemnare, documentare, inventariere, particularităţi tematice al Sectorului de Folclor, cât şi tema tezei de doctorat.




Meritele activităţii sale ştiinţifice şi didactice au fost apreciate pe plan naţional, fiindu-i conferite: titlul onorific de Maestru în Artă (1994) şi Meritul Civic (2004); numeroase diplome şi premii, printre care Diploma de Onoare pentru contribuţii remarcabile la elaborarea dosarului „Colindatul de ceată bărbătească”, în legătură cu includerea acestui element în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al Umanităţii (UNESCO), decernată de Ministerul Culturii al Republicii Moldova la 5 decembrie 2013.
Descendent dintr-o vatră folclorică cu bogate tradiţii şi obiceiuri autentice, se regăseşte, de fiecare dată, în producţiile coregrafice perpetuate şi promovate şi astăzi în sudul Basarabiei, motivându-l, de obicei, să vorbească cu o desebită predilecţie şi seriozitate despre acestea: „În primul rând, dansul de la sud este o mândrie. Atenţia unul faţă de altul este redată şi de unirea braţelor prin degetul mic. A se uni cu degetul mic, când palmele privesc în podea, iar ambele mâini sunt la acelaşi nivel, denotă că partenerii sunt egali. Dacă descoperim în alte regiuni ale Moldovei istorice, peste Prut, că femeia în polcuţele lor trece şi pe sub braţ, apoi la basarabeni nu există lucrul acesta, pentru noi bărbatul cu femeia sunt egali în dans” [4].
Nemijlocit, creaţia populară, iar ca parte componentă a acesteia, dansul folcloric a contribuit la menţinerea vie a focului din vatră, la unicitatea şi specificul neamului nostru. Maestrul coregraf Pavel Popa este convins că: „Pentru popor, dansul este acel gen de artă care-l uneşte. Il face patriot. Dacă un popor şi-ar pierde dansul, atunci el îşi pierde identitatea”, de aceea activităţile sale ştiinţifice şi didactice au fost orientate permanent spre salvgardarea moştenirii culturale a poporului român.

Referinţe bibliografice:
1. Ghilaş Victor. Cuvânt înainte. În: Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005, p. 4-5.
2. Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005. 224 p.
3. Curbet Vladimir. Prefaţă. În: Popa Pavel. Jocul vetrelor străbune: studiu coregrafic. Chişinău: Grafema Libris, 2005, p. 3.
4. Dansurile populare nu mai sunt în sângele moldovenilor. Tot mai puţine persoane, îndrăgostite de folclor. 26.11.2012. Disponibil la: http://www.publika.md/dansurile-populare-nu-mai-sunt-in-sangele-moldovenilor--tot-mai-putine-persoane--indragostite-de-folclor_1141601.html (vizitat la 11.02.2015).
    Surse suplimentare despre Pavel Popa:
     Negru Nina. Coregrafia - scriitură corporală. În: Jurnal de ChișinăuDisponibil la: http://www.jc.md/coregrafia-scriitura-corporala/
     Pavel Popa: „Câtă furie încape într-un joc popular, în 2 pași - în dreapta și în stânga”. Emisiunea „Dor de izvor”, Radio Chișinău. 2013, 6 februarie. Disponibil la: http://radiochisinau.md/pavel_popa_cata_furie_incape_intr_un_joc_popular_in_2_pasi_in_dreapta_si_in_stanga-6786#sthash.WwqosaiB.dpuf
     Blanaru Mihaela. Interviu cu Pavel Popa. În: Cultura pe raft. 2013, 10 decembrie. Disponibil la: https://sites.google.com/site/fjsc115/interviuri/interviucupavelpopa
     Bendaş Mihai. „La vatra horelor": îndemn la eternizarea tradiţiilor: dialog cu Pavel Popa, dir. adjunct la Centrul Naţ. de Creaţie Populară, coregraf, despre actuala ed. a Festivalului folcloric „La vatra horelor" care şi-a pus scop studierea şi valorificarea dansului autentic fecioresc. În: Capitala. 2005, 30 noiembrie, p. 8.
     Dansurile populare nu mai sunt în sângele moldovenilor. Tot mai puţine persoane, îndrăgostite de folclor. În: Publica.md. 2012, 26 noiembrie. Disponibil la: http://www.publika.md/dansurile-populare-nu-mai-sunt-in-sangele-moldovenilor-tot-mai-putine-persoane-indragostite-de-folclor-_1141601.html#ixzz4c5rtndaQ












Ansamblul de dansuri populare „Moldovița”, cond. art. Pavel POPA


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

HORA – SIMBOLUL IDENTITĂŢII NOASTRE NAŢIONALE

Pavel Popa Institutul de Filologie Română „B. P. Hasdeu” (Chişinău) Hora  a fost şi va rămâne în continuare cel mai naţional dan...